Scriam în anul 2014:
“Legenda spune că un rege, Cecrops, a vrut să întemeieze o cetate în Atica și să aleagă un zeu protector dintre Poseidon, zeul mărilor, și Atena, zeița înțelepciunii. Poseidon le-a dăruit un cal sălbatic, care să-i poarte în războaie, și mările, la sfârșitul cărora teritorii așteptau să fie cucerite. Atena a domesticit calul, care putea fi folosit și la munca ogoarelor, și le-a oferit măslinul. Bărbații doreau război și cuceriri, dar femeile voiau ca soții lor să lucreze pământul și să-și crească copiii, așa că au supus la vot. Deoarece femeile erau cu una mai multe decât bărbații, Atena a câștigat orașul.
Mă duc la vot pentru că opinia unei singure femei a făcut ca acea cetate fericită să se numească Atena.”
Pe atunci doar scoteam oamenii la vot, dar a trecut timpul și am participat la campanii începând din 2019.
În campania de la locale am stat în stradă în fiecare zi timp de 2 luni și am observat că mai mult femeile ne refuzau pliantele sau nu doreau nici măcar să discute cu noi. De obicei ziceau “Nu fac politică”.
Nu e treaba mea să educ pe stradă, dar … să faci politică este o alegere, iar să votezi este un drept, pe care acum 100 de ani nu îl aveam.
Prima țară care a dat dreptul de vot femeilor a fost Noua Zeelandă, în secolul 19. America, cea mai democrată țară din lume, a oferit acest drept prin Amendamentul 19, ratificat în 1920. Regina Victoria a cucerit jumătate de lume, dar nu avea drept de vot.
Mișcarea sufragetelor a fost una dintre primele mișcări de emancipare a femeilor din Anglia de la începutul secolului XX. Scopul acestora era acela de a obține drepturi politice pentru femei, în principal dreptul de vot. Sufragetele britanice erau de obicei femei bogate sau din clasa mijlocie, frustrate de situatia lor economică si socială.
Termenul de sufrageta a fost prima oara folosit ca un termen preiorativ folosit de jurnalistul Charls E. Hands in ziarul ” Daily Mail”. “Suffrage” înseamna în engleză dreptul de a vota (ceea ce sufragetele voiau).
"Ziua de 8 martie are o îndelungă istorie feministă ca zi de protest, când femeile de peste tot din lume își revendică drepturile. Ideea a încolțit începând cu discuțiile din cadrul Conferinței Internaționale a Femeilor Socialiste din Stuttgart, Germania, condusă de Clara Zetkin în 1907. Acestea cereau dreptul femeilor la vot, fără să fie condiționate de proprietățile pe care le dețin, de taxele pe care le plătesc sau de orice altă condiție care ar putea limita femeile din clasa muncitoare să voteze.
În 1908 și 1909 au fost organizate, de Partidul Socialist, primele marșuri de Ziua Femeii în SUA, în Chicago și New York. Femeile cereau egalitate economică și politică. La nivel european, prima Zi Internațională a Femeilor a fost sărbătorită pe 18 martie 1911 la Viena, iar cea mai impresionantă demonstrație, în frunte cu Alexandra Kollontai, a avut loc pe 8 martie 1917 în Rusia, la Petrograd, eveniment ce a dat startul Revoluției Ruse. Din acest motiv, data oficială pentru Ziua Internațională a Femeii a fost aleasă 8 martie."
Provin dintr-o familie cu femei puternice de la care am învățat că viața e prea scurtă ca să te plângi și niciodată prea lungă pentru a face tot ce-ți propui. Cu toate acestea, am trăit și în patriarhat, deci nu am cum să înțeleg segregarea sau separarea în "triburi" organizate în funcție de gen… Am fost învățată să muncesc pentru ceea ce vreau să obțin și să obțin ceea ce vreau prin muncă și cu ajutorul lucrurilor pe care le fac cel mai bine (comunicare, retorică și putere de sinteză).
Deci am obținut dreptul de vot. Trebuie să vedem ce facem cu el.
Avem dreptul de a intra în politică. Și am intrat… Ce facem în politică?
A venit și pandemia. Femeile au fost și cele mai lovite de pierderea locurilor de muncă, și reprezintă două treimi dintre cei care au intrat în șomaj în 2020. Dacă ponderea bărbaților șomeri în România a crescut cu 16%, numărul femeilor șomere a crescut cu 48% în termeni relativi față de acum un an, potrivit datelor Monitorului Social.
Violența domestică a crescut, mai ales în perioada restricțiilor care au ținut și mai mult femeile în casă, alături de parteneri abuzivi, cu nervii întinși la maximum.
În București avem un singur centru pentru prevenirea violenței în familie, în subordinea DGASMB (Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București). Dar, numărul de locuri din acest centru nu acoperă necesarul de un loc la 10.000 de locuitori.
Avem nevoie de un astfel de centru și în Sectorul 1 care să includă și alte servicii de integrare și consiliere pentru că nu e doar vorba de adăpost, dar și de o nouă cale, de o nouă perspectivă. Aceste femei, chiar dacă unele dintre ele sunt cultivate, educate și au un simț foarte dezvoltat al propriei valori profesionale, din punct de vedere al componentei umane, sunt zdrobite și anulate ca persoane de sine-stătătoare de violența verbală și fizică.
Numai cine nu a trecut prin asta nu înțelege.
Decorez cu o fotografie a celui de-al doilea mentor al meu, Regina Maria, de la care am deprins dulcele obicei al purtării de ie. Regina Maria, chiar dacă nu a fost niciodată politician și nici nu a avut o funcție politică, a făcut mai mult pentru noi decât mulți alti lideri.
Primul meu mentor e bunica sa, regina Victoria, pentru care am o mare admirație, deoarece datorită ei am putut să studiez în facultate Perioada Victoriană și toți scriitorii care au dat starul epocii moderne în literatură și arte, Charles Dickens, surorile Bronte, George Elliot, Alfred Tennyson, Robert Browning și Elisabeth Barrett Browning, William Makepeace Thackeray, Thomas Hardy…
Și, da, poate regina Victoria a inaugurat epoca “Făuritorilor de Imperii”, cum peiorativ erau denumiți englezii din colonii de către alt mare scriitor, Somerset Maugham, dar în mare parte, acești făuritori de imperii au fost lideri luminați care au lăsat ceva în urmă.
Postez și Convenția de la Istanbul: https://rm.coe.int/168046253e.
https://www.history.com/.amp/topics/womens-history/19th-amendment-1
http://blog.seocopywriting.ro/2014/11/02/de-ce-ma-duc-la-vot-2/
Articol publicat pe blog: https://iuliaconsilier.wordpress.com/2021/07/27/despre-femei-in-viata-si-politica/
Sursă foto: National Portrait Gallery